Treceți la conținutul principal

Cineva a tras cortina greşit

 Pe la 5 după-amiaza încă stătea întins pe plajă cu o umbrelă mare care îi acoperea faţa. 
Şi-a aprins o ţigară la scurt timp după ce şi-a deschis o doză de bere. Era liniştit. Un băiat negru de bronz  se plimba pe malul mării cu o imensă ladă în care avea porumb fiert. Îl dădea ieftin. Când a trecut prin dreptul lui, omul şi-a lăsat berea din mână şi a cumpărat trei bucăţi. A început să ronţăie cu poftă dintr-un porumb în timp ce îndesa mucul de ţigară în nisip. 
După un timp  s-a ridicat în picioare şi a privit marea de parcă încerca să numere vapoarele din larg. A făcut semn cuiva şi s-a întins la loc pe chaise-longue. Fără să se grăbească, s-a dat cu puţină cremă pe pieptul înroşit. La urmă de tot, ca şi când s-ar şterge de un prosop, şi-a dat cu palmele prin părul cărunt. S-a uitat la ceas şi a bâiguit ceva. Apoi cu mâinile împreunate, şi-a astupat începutul de chelie, aşezându-se mai confortabil.   

Pe toată plaja se auzea în surdină muzica de la un post de radio local. De undeva din depărtare, se puteau distinge din când în când râsetele şi aplauzele unor oameni incitaţi de ceea ce se întâmpla acolo. Afară de asta era o zi senină, fără prea mare agitaţie care să perturbe atmosfera caniculară. 

La un moment dat, s-a apropiat de chaise-longue-ul lui o domnişoară frumosă de vreo 25 de ani care tocmai ieşise din apă. Era genul de femeie care îţi stârneşte pofte analfabete iar ea ştia lucrul ăsta. L-a stropit cu apă jucăuş iar el a tresărit. A vrut să ştie de ce a trebuit să iasă din apă. El a sărutat-o cu un impuls libidinos pe fată şi i-a reamintit că are spectacol în festivalul care tocmai se desfăşura pe litoral. Piesa îcepuse pe la 5. Domnişoara s-a schimbat la faţă şi speriată l-a întrebat dacă nu trebuia să fie deja acolo pentru că era trecut de 5. Bărbatul a liniştit-o explicându-i că el intră în scenă abia în actul 2. Un alt argument solid a fost faptul că piesa până la urmă, se joacă la mare, nu în teatru. Atunci fata s-a mai liniştit.

După acest episod, bărbatul s-a îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou lăbărţat la gât. I-a spus fetei că i-a cumpărat porumb fiert şi că a folosit un pic din crema ei. Şi-au dat apoi întâlnire la hotel iar el a plecat că avea spectacol. În urma lui, domnişoara, s-a întins pe acelaşi chaise-longue, lăsând soarele să-i coloreze pielea.

Comentarii

Cele mai citite articole

monolog

Ar fi putut fi o zi perfect ă...  Cu scări rulante care funcţionează şi rozmarin agăţat la poartă;  cu oameni mai puţin grăbiţi şi căsuţe oferite moacă de primar. Dar nu a fost să fie. Ce să-i faci? Timpul ne limitează şi chiar dacă acea zi va veni cândva, sunt şanse ca nici măcar tu să nu o prinzi. Nu vreau să par pesimist, dar vezi şi tu...progresul ne omoară. Trebuie să trăim vieţile astea mici...  Acum să nu te gândeşti că nu sunt deschis la nou! Nici vorbă! Ba de fapt sunt chiar la curent cu tot ce se întâmplă. Aşa ar trebui să fii şi tu! Cum s-ar spune, să fii la curent cu tot ce mişcă. Dar mă rog, să lăsăm toate astea. Din alt motiv te-am chemat.  Vis-a-vis, la teatru, se repetă o piesă nouă. Mergi te rog la Marcel, la portar... Îl ştii doar! Nu? Aşa. Mergi la Marcel şi află cum se numeşte piesa şi când o să fie premiera.  Ne-am înţeles? Bun. Stai, nu pleca! După ce-ai aflat, te duci la casa de bilete şi întrebi căt costă două locuri în primul rând. Vezi, fii atent! Cu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot.  Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu... E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a int

dialog închipuit

Actorul : Trebuie să ne împăcăm!   Rolul : Nu, nu trebuie! Actorul : E adevărat că am stat departe o vară întreagă, dar gata! Acum sunt aici!   Rolul : Nici nu mă gândesc!   Actorul : Te rog... Vom aştepta împreună, pe un taburet, în culise la Bulandra şi când lumina e perfect rotundă, ieşim în faţă şi zâmbim. Ce spui?   Rolul : Spun că eşti un dobitoc! Trei luni de zile-ai fost plecat! Nici măcar o scrisoare, un gând! Te-ai distrat la mare şi-ai băut ca un porc!   Actorul : Nu-i adevărat. Am petrecut un sejur cu familia. La Covasna! Şi-n Sibiu la mama soacră! (Trebuia să o vizitez!) Auzi, nu fii ingrat!   Rolul : Aha! Tot eu sunt ăla mizerabil! Păi atunci n-ai decât să fii tu în situaţie şi gata! Nu-ţi trebuie nici un rol!   Actorul : N-am vrut să spun asta...   Rolul : Hai că mă faci să râd! Păi n-am vorbit cu Treplev cât-ai fost plecat?! Mi-a spus că nici măcar nu l-ai băgat în seamă stagiunea trecută!   Actorul : Nu-i adevărat! Ne-am certat de la po