IN MEMORIAM STEFAN IORDACHE
Un om – mai multe vieti (mai bine de 100)
• “Va multumesc ca ati renuntat la surprize-surprize, la nunti, botezuri si alte sprituri si ati venit sa ma vedeti in Barrymore”, spunea Stefan Iordache spectatorilor care l-au aplaudat minute in sir pentru prestatia actoriceasca de mare clasa in spectacolul “Barrymore”, de William Luce, regia Gelu Colceag. (spectacolul s-a jucat si la Teatrul Maria Filotti din Braila in data de 21 octombrie 2001)
• Iordache marturisea ca fiind de la Calafat, Dunarea e cea care il leaga si de Galati. S-a plimbat pe faleza. Si-a amintit de colegii sai actori de la Galati, mai ales de Mitica Iancu, fie-i tarana usoara, cel care a facut o “Chirita” memorabila. (actorul s-a aflat la Galati in urma cu cativa ani, unde a interpretat rolul “Alex” din piesa “Alex si Morris” de Michael Elkin, regia Gelu Colceag.
“Mi-ar fi placut sa pilotez un avion”
Pe cand avea zece, unsprezece ani si fura lubenite in joaca, travestit in femeie, bunica ii spunea ca se va face “scamatoriu”. Batrana nu stia carte, nu stia nimic despre teatru, dar intuia harul pe care Dumnezeu il oferise din plin nepotului.
Un interviu cu cel caruia nu-i placeau cuvintele mari dar care a fost “cel mai iubit dintre pamanteni”.
Reporter: Creste greu un actor, domnule Stefan Iordache?
Stefan Iordache: Si pomul creste greu, daramite un actor…..Trebuie crescut cu grija, cu roluri importante, cu experimente.
R.: Ati abordat de-a lungul timpului roluri multe si diferite. Au venit rolurile catre dumneavoastra sau ati tanjit dupa unele dintre ele?
S.I.: Sansa mea a fost ca rolurile mi-au venit in intampinare. Nu am cerut absolut niciodata. Am jucat tot ce mi-aş fi dorit.
R.: Ce rol va este cel mai drag?
S.I.: Toti cei care au iesit din mine sunt copiii mei si atunci ii iubesc pe toti. Toate rolurile imi sunt dragi.
• Un rege din carpe si petice
R.: In spectacolul „Barrymore” al lui W.Luce, aveti o replica pe vorbele lui Shakespeare ca „actorul e un rege din carpe si petice”. Care este conditia actorului in timp?
S.I.: Actorul a deranjat un pic societatea in care a trait de cand exista meseria aceasta. Intotdeauna a fost asa.
R.: Cat timp mai pastrati in dumneavoastra personajul pe care il jucati dupa ce luminile s-au stins si aplauzele au incetat?
S.I.: Cam doua ceasuri si jumatate. Il mai joc o data in gand.
R.: Ati facut un „Hamlet” memorabil. Il mai jucati si acum?
S.I.: Il mai joc si acum chiar la varsta aceasta. Este un personaj care marcheaza existenta unui actor. Am spus la vremea respectiva ca ar trebui sa se joace Hamlet, in acelasi timp, in mai multe teatre din tara; nu pentru comparatie ci pentru actori. Actorul creste foarte tare pe Shakespeare, pe Moliere.
R.: In ce piese jucati acum?
S.I.: In „Barrymore” si repet in doua piese. Nu va dezvalui decat una si anume „Lolita”, in regia Catalinei Buzoianu la Teatrul Mic.
R.: Sunteti varsator. Se spune ca varsatorii stiu azi ce va fi peste 50 de ani. Aveti premonitii?
S.I.: Am vise si cosmaruri. Dar de premonitii ma feresc.
R.: Credeti in reincarnare? Ati mai fost actor in alta viata?
S.I.: Cred ca am mai fost o pisicuta... Cred in reincarnare, de fapt e o speranta ca revii pe pamant.
R.: Toata lumea stie ca iubiti pisicile. Ce fac pisicile dumneavoastra?
S.I.: Ce bine-mi pare ca ma intrebi! Mi-e dor de ele! Am avut patru...unul s-a prapadit...il chema Kiki-Riki..avea 19 ani, maidanez.Astia traiesc mult, ca stiu sa se descurce.Timofte e al doilea, in ordinea varstei, Cascarache si Machedelea. Ultimele sunt fetite. Una neagra si una gri, de-asta albastra de Prusia. De pe strada le-am luat pe toate. Pisicile mele au mai fost cu siguranta in viata mea sau in alte vieti. Am niste relatii speciale cu ele. Au mai bantuit cu siguranta prin viata mea si sub alta forma.
R.: Cum e cu bunica? Prevedea ca o sa fiti actor?
S.I.: Ma jucam si am speriat-o intr-o seara. Furam lubenite din curte si ma travestisem in femeie; eram mic, zece, unsprezece ani. Nu stia ea ce-nseamna teatru, nu avea carte, dar stia povesti multe. „ Tu scamatoriu o sa te faci!” Eu inca nu stiu daca am invatat meseria, ca asta se invata permanent! Inca invat! Sunt inca student constiincios!
R.: Ce v-ar fi placut sa fiti daca nu era sa ajungeti actor?
S.I.: Ospatar. Nu lucrezi tot cu oamenii? Nu as fi luat bacsis! Nu-mi place sa stau cu palaria intinsa! Imi place atmosfera boema din carciumi. Asta face parte din viata. De asta-mi plac lautarii!
R.: Ce nu ati facut de-a lungul vietii si regretati?
S.I.: Mi-ar fi placut sa pilotez un avion, desi mi-e frica de zborul cu avionul de mor! Regretul cel mai mare e ca nu am copii!
R.: Aveti un principiu de viata? Un model? Tabieturi aveti?
S.I.: Nu am modele. Tabieturi am! Am multe dar....unul dintre ele e sa ma scol dimineata. Depinde cand ma culc. De regula ma culc foarte dimineata. Somn am putin...
R.: Ce e mai aproape de sufletul dumneavoastra, teatrul sau filmul, pentru ca a ti facut din ambele slava Domnului?
S.I.: Teatrul. E mai viu, e mai cald. Ai privilegiul ca se consuma de fata cu spectatorii.
R.: Priviti vreodata spectatorii in ochi in timpul spectacolului?
S.I.: Nu. Privesc in zare. Si nici nu-mi place sa-mi spuna cineva ”vezi ca sunt in sala”.
R.: Ce va place sa jucati mai mult, clasic sau modern?
S.I.: Tot. Tot ce e teatru, tot ce e dialog, tot ce e in miscare, e viu.
R.: Sunteti credincios?
S.I.: Foarte.
R.: Va faceti cruce inainte de spectacol?
S.I.: Cam multe.
R.: Cate femei ati iubit cu adevarat domnule Stefan Iordache?
S.I.: Nu am stat sa le numar, dar destul de multe. Fiecare iubire a insemnat o implinire la timpul ei.
R.: Acum iubiti?
S.I.: Da, sigur. E mai rau sa iubesti si sa nu fii iubit. Dar si asta este bine. Suferinta te pune pe ganduri....
„Cand ma privesc in oglinda, mi-e dor de mine cand eram mic pentru ca atatia oameni au plecat din mine, vreo 60 in teatru, vreo 40 in film, va dati seama, cam 100........”
Trimis de Dana Vlad